Ce este sindromul de colon iritabil și cum poate fi ținut sub control?

- Robert Racz
- Nutriționist - Dietetician
Balonare frecventă, dureri abdominale, constipație, diaree sau alternanța dintre acestea. Pentru unele persoane, aceste simptome apar ocazional, în timp ce pentru altele ajung să afecteze semnificativ viața de zi cu zi.
Una dintre afecțiunile care pot explica astfel de manifestări este sindromul de colon iritabil, cunoscut și sub denumirea de sindrom de intestin iritabil (SCI).
Deși este o afecțiune frecvent întâlnită, există încă numeroase concepții greșite despre cauzele sale și despre alimentele care trebuie evitate.
Unele persoane ajung să elimine categorii întregi de alimente, sperând că astfel vor scăpa de simptome. Altele consideră că problema este cauzată exclusiv de stres.
În realitate, sindromul de colon iritabil este mai complex.
Vestea bună este că simptomele pot fi ameliorate printr-o combinație de intervenții alimentare, modificări ale stilului de viață și, atunci când este necesar, tratament medical.
Important este să identificăm strategiile care funcționează pentru fiecare persoană, fără să introducem restricții alimentare inutile.
Ce este sindromul de colon iritabil?
Sindromul de colon iritabil este o tulburare cronică a interacțiunii dintre intestin și creier, caracterizată prin durere sau disconfort abdominal recurent, asociat cu modificări ale tranzitului intestinal.
Aceste modificări pot include constipație, diaree sau alternanța dintre cele două.
Spre deosebire de bolile inflamatorii intestinale, precum boala Crohn sau colita ulcerativă, sindromul de colon iritabil nu este caracterizat prin leziuni inflamatorii structurale care să explice simptomele.
Totuși, asta nu înseamnă că simptomele sunt imaginare sau că afecțiunea nu are o bază fiziologică.
Persoanele cu SCI pot prezenta modificări ale sensibilității intestinale, motilității digestive și modului în care sistemul nervos procesează semnalele provenite din intestin.
În funcție de simptomele predominante, există mai multe forme ale afecțiunii:
-
SCI-C: predomină constipația;
-
SCI-D: predomină diareea;
-
SCI-M: apar atât constipația, cât și diareea;
-
SCI-U: simptomele nu permit încadrarea clară într-una dintre formele anterioare.
Această clasificare este importantă deoarece recomandările alimentare și tratamentul pot diferi în funcție de simptomele predominante.
Cum se stabilește diagnosticul?
În trecut, sindromul de colon iritabil era prezentat adesea ca un diagnostic de excludere, stabilit numai după eliminarea tuturor celorlalte afecțiuni digestive.
În prezent, abordarea este diferită.
Diagnosticul se bazează pe identificarea unui tipar caracteristic al simptomelor, evaluarea istoricului medical și efectuarea investigațiilor necesare, în funcție de situație.
Criteriile internaționale Rome V, actualizate în 2026, includ prezența durerii sau disconfortului abdominal recurent, dar nu continuu, în medie cel puțin trei zile pe lună, în ultimele trei luni.
Simptomele trebuie să fie asociate cu cel puțin două dintre următoarele caracteristici: relația cu defecația, modificarea frecvenței scaunelor sau modificarea consistenței acestora.
De asemenea, debutul simptomelor trebuie să fi avut loc cu cel puțin șase luni înainte de stabilirea diagnosticului.
Aceste criterii ajută medicul să identifice afecțiunea, dar nu înlocuiesc evaluarea clinică.
În anumite situații, pot fi recomandate analize pentru boala celiacă, markeri de inflamație sau alte investigații.
Un aspect important: prezența sângelui în scaun, pierderea neintenționată în greutate, anemia, simptomele nocturne importante sau apariția unor simptome noi la o vârstă mai înaintată necesită evaluare medicală suplimentară.
Nu orice balonare sau modificare a tranzitului intestinal înseamnă automat sindrom de colon iritabil.
Simptomele digestive pot apărea în numeroase afecțiuni, iar localizarea durerii și manifestările asociate pot oferi indicii importante. De exemplu, ulcerul gastric afectează stomacul și poate provoca durere în partea superioară a abdomenului, în timp ce sindromul de colon iritabil este asociat în mod caracteristic cu modificări ale tranzitului intestinal. Am explicat mai multe despre acest subiect în articolul Ulcerul gastric: cauze, simptome, tratament și recomandări alimentare.
De ce apare sindromul de colon iritabil?
Nu există o singură cauză care să explice toate cazurile.
Cercetările sugerează implicarea mai multor mecanisme, care pot avea o importanță diferită de la o persoană la alta.
Unul dintre acestea este hipersensibilitatea viscerală.
Cu alte cuvinte, intestinul poate deveni mai sensibil la stimuli obișnuiți, precum distensia produsă de gaze sau de conținutul intestinal.
Astfel, o cantitate de gaze care nu provoacă simptome importante unei persoane poate determina durere și disconfort unei alte persoane.
Un alt mecanism implică modificările motilității intestinale, care pot influența viteza cu care conținutul digestiv traversează intestinul.
În anumite cazuri, pot contribui și modificările microbiotei intestinale sau apariția simptomelor după o infecție gastrointestinală.
Ce rol are stresul?
Intestinul și creierul comunică permanent prin intermediul sistemului nervos, al hormonilor și al altor mecanisme biologice.
Stresul poate influența această comunicare și poate accentua simptomele digestive.
De exemplu, unele persoane observă că balonarea, durerile abdominale sau modificările tranzitului devin mai intense în perioadele aglomerate sau stresante.
Asta nu înseamnă că stresul este singura cauză a bolii.
Sindromul de colon iritabil nu este o afecțiune „doar psihologică”, iar simptomele nu apar pentru că persoana își imaginează că are o problemă.
Legătura dintre intestin și creier reprezintă însă unul dintre motivele pentru care abordările care includ gestionarea stresului pot fi utile.
Cum poate alimentația să influențeze simptomele?
Alimentația are un rol important în gestionarea sindromului de colon iritabil, dar nu există o dietă universală potrivită tuturor persoanelor diagnosticate.
Un aliment care provoacă balonare unei persoane poate fi tolerat foarte bine de alta.
Mai mult, același aliment poate fi tolerat în cantități mici, dar poate provoca disconfort atunci când este consumat într-o porție mai mare.
De aceea, primul pas nu ar trebui să fie eliminarea unui număr cât mai mare de alimente.
Este mai util să observăm obiceiurile alimentare și eventualele legături dintre acestea și simptome.
1. Începe cu organizarea meselor
Înainte de a introduce restricții alimentare complexe, poate fi util să faci câteva ajustări simple.
Încearcă să ai un program alimentar relativ constant, să mănânci într-un ritm confortabil și să eviți mesele foarte voluminoase dacă observi că acestea îți accentuează simptomele.
De exemplu, o persoană care consumă o singură masă foarte mare seara poate tolera mai bine aceeași cantitate de alimente distribuită între mai multe mese.
Totuși, acest lucru nu este valabil pentru toată lumea.
La fel, dacă mănânci foarte repede, poate fi util să încetinești ritmul și să mesteci suficient alimentele.
Nu trebuie să respecți un număr fix de mese sau un program rigid.
Scopul este să identifici o structură care îți permite să te alimentezi suficient, fără să accentuezi disconfortul digestiv.
2. Acordă atenție tipului și cantității de fibre
Fibrele alimentare sunt importante pentru sănătatea digestivă, dar efectele lor pot diferi în cazul persoanelor cu sindrom de colon iritabil.
În general, fibrele solubile sunt mai bine susținute de dovezile științifice pentru ameliorarea simptomelor.
O sursă frecvent utilizată este psyllium, cunoscut și sub denumirea de ispaghula.
Ovăzul poate reprezenta, de asemenea, o alegere utilă pentru unele persoane.
În schimb, cantitățile mari de tărâțe de grâu, bogate în fibre predominant insolubile, pot agrava balonarea sau disconfortul abdominal în anumite situații.
Nu înseamnă că toate alimentele bogate în fibre trebuie evitate.
Contează tipul fibrelor, cantitatea consumată și toleranța individuală.
Dacă ai un aport redus de fibre, creșterea bruscă a acestuia poate accentua temporar gazele și balonarea.
De aceea, este preferabil ca modificările să fie făcute treptat, cu un aport adecvat de lichide.
În funcție de simptome, o persoană cu constipație predominantă poate avea nevoie de recomandări diferite față de cineva la care predomină diareea.
3. Identifică alimentele care îți provoacă disconfort
Unele persoane observă agravarea simptomelor după consumul unor mese foarte bogate în grăsimi, al unor cantități mari de cafea, alcool sau băuturi carbogazoase.
Totuși, nu toate aceste alimente și băuturi provoacă simptome tuturor persoanelor cu SCI.
De exemplu, dacă bei o cafea dimineața și nu observi o agravare a simptomelor, nu există un motiv general valabil pentru care ar trebui să o elimini.
În schimb, dacă observi în mod repetat că o anumită cantitate de cafea îți accentuează diareea sau disconfortul abdominal, poate fi util să reduci consumul și să urmărești ce se întâmplă.
Aceeași abordare se poate aplica și altor alimente.
Important este să nu ajungi să elimini categorii întregi de produse doar pe baza unei singure experiențe neplăcute.
Ce este dieta low-FODMAP și când poate fi utilă?
Dieta low-FODMAP este una dintre intervențiile alimentare cel mai bine studiate pentru gestionarea simptomelor sindromului de colon iritabil.
FODMAP este un acronim provenit din limba engleză, care se referă la anumite glucide fermentabile, cu absorbție redusă la nivelul intestinului subțire.
Din această categorie fac parte fructanii, galactooligozaharidele, lactoza, fructoza în exces față de glucoză și anumiți polioli, precum sorbitolul și manitolul.
Aceste substanțe se găsesc în numeroase alimente obișnuite.
De exemplu, fructanii sunt prezenți în ceapă, usturoi și grâu, lactoza se găsește în laptele obișnuit, iar anumite fructe, precum merele și perele, pot conține cantități mai ridicate de FODMAP.
Acești carbohidrați pot atrage apă în intestin și pot fi fermentați de bacteriile intestinale, contribuind la producerea gazelor.
Pentru o persoană cu hipersensibilitate viscerală, aceste procese pot accentua balonarea, durerea abdominală sau modificările tranzitului.
Asta nu înseamnă că alimentele bogate în FODMAP sunt nesănătoase.
Multe dintre ele furnizează fibre și alți nutrienți importanți, iar unele au efecte benefice asupra microbiotei intestinale.
Problema nu este calitatea lor nutrițională, ci toleranța individuală.
Dieta low-FODMAP are trei etape, nu presupune restricții permanente
Unul dintre cele mai importante aspecte este că dieta low-FODMAP nu ar trebui urmată ca o dietă restrictivă pe termen nelimitat.
Abordarea recomandată cuprinde trei etape.
Etapa 1: Reducerea temporară a alimentelor bogate în FODMAP
În această etapă, alimentele bogate în FODMAP sunt înlocuite temporar cu alternative care au un conținut mai redus.
Perioada de restricție durează, în general, aproximativ 2–6 săptămâni, recomandările AGA indicând să nu depășească 4–6 săptămâni.
Scopul este să observăm dacă reducerea FODMAP produce o ameliorare relevantă a simptomelor.
Dacă nu apar îmbunătățiri, continuarea restricțiilor nu este justificată și trebuie luate în considerare alte strategii.
Etapa 2: Reintroducerea alimentelor
Dacă simptomele se ameliorează, următorul pas este reintroducerea controlată a diferitelor categorii de FODMAP.
Alimentele sunt testate în cantități și condiții planificate, pentru a observa care dintre acestea sunt tolerate și care provoacă simptome.
De exemplu, este posibil ca o persoană să tolereze fără probleme lactoza, dar să fie mai sensibilă la fructani.
O altă persoană poate avea un profil complet diferit.
Fără această etapă, riscăm să eliminăm inutil alimente care ar putea fi consumate fără probleme.
Etapa 3: Personalizarea alimentației
În ultima etapă, alimentația este adaptată pe baza rezultatelor obținute.
Alimentele bine tolerate sunt reintroduse, iar cele care provoacă în mod repetat simptome sunt ajustate în funcție de cantitate și frecvență.
Obiectivul final nu este să consumi cât mai puține alimente, ci să ai cea mai variată alimentație posibilă, cu un nivel acceptabil al simptomelor.
Din acest motiv, dieta low-FODMAP este ideal să fie urmată cu sprijinul unui dietetician familiarizat cu această intervenție.
O dietă restrictivă aplicată incorect poate reduce inutil aportul de nutrienți și poate afecta relația cu alimentația.
În special persoanele cu risc de malnutriție sau cu antecedente de comportamente alimentare restrictive au nevoie de o evaluare atentă înainte de a începe o astfel de intervenție.
Trebuie să renunți la gluten sau la lactate?
Nu automat.
Unele persoane cu sindrom de colon iritabil observă simptome digestive după consumul produselor din grâu.
Totuși, acest lucru nu înseamnă neapărat că glutenul este responsabil.
Grâul conține și fructani, care fac parte din categoria FODMAP și pot contribui la simptome.
Prin urmare, ameliorarea simptomelor după eliminarea pâinii obișnuite nu demonstrează automat existența unei sensibilități la gluten.
Un aspect important este că, în cazul simptomelor sugestive, boala celiacă trebuie investigată înainte de eliminarea glutenului, deoarece restricția poate influența rezultatele testelor.
În ceea ce privește lactatele, unele persoane pot avea dificultăți în digestia lactozei, dar acest lucru nu înseamnă că toate produsele lactate trebuie evitate.
De exemplu, anumite brânzeturi maturate conțin cantități reduse de lactoză, iar produsele fără lactoză pot reprezenta alternative potrivite.
Eliminarea glutenului și a lactatelor nu trebuie să devină o recomandare universală pentru toate persoanele cu sindrom de colon iritabil.
Un jurnal alimentar poate fi util, dar trebuie interpretat corect
Un jurnal alimentar poate ajuta la identificarea unor tipare între alimentație și simptome.
Pentru o perioadă limitată, poți nota ce alimente ai consumat, cantitățile aproximative, ora meselor și simptomele apărute.
Poate fi util să menționezi și alți factori, precum stresul, somnul sau modificările tranzitului intestinal.
De exemplu, dacă observi balonare după o masă care conține fasole, nu înseamnă automat că trebuie să elimini permanent toate leguminoasele.
Simptomele pot depinde de cantitatea consumată, de modul de preparare, de alte alimente din aceeași masă sau de factori care nu țin de alimentație.
De aceea, jurnalul trebuie privit ca un instrument de identificare a unor posibile tipare, nu ca pe o metodă de stabilire a unor interdicții definitive.
Nu este nevoie să notezi fiecare aliment pentru tot restul vieții.
Dacă monitorizarea alimentației începe să provoace anxietate sau să te facă să eviți tot mai multe produse, strategia trebuie reevaluată.
Cum poate arăta o alimentație echilibrată în cazul sindromului de colon iritabil?
Chiar și atunci când există sensibilități digestive, este important să păstrăm o alimentație cât mai variată.
De exemplu, o zi de alimentație poate include un mic dejun cu ovăz, iaurt fără lactoză și fructe bine tolerate.
La prânz poți avea pui cu orez și morcovi gătiți, iar la cină pește cu cartofi și legume adaptate toleranței individuale.
Acestea sunt doar exemple orientative, nu un plan alimentar low-FODMAP complet sau potrivit tuturor persoanelor.
În funcție de simptome, pot fi necesare ajustări ale porțiilor, ale tipurilor de legume sau ale modului de preparare.
De exemplu, unele persoane tolerează mai bine legumele gătite decât salatele crude foarte voluminoase.
Pentru altele, diferența poate fi nesemnificativă.
Important este să nu renunțăm la principiile unei alimentații echilibrate doar pentru că anumite alimente provoacă disconfort.
Am explicat cum pot fi combinate principalele grupe alimentare în articolul Ce este mai exact o masă echilibrată?. În cazul sindromului de colon iritabil, aceste principii rămân utile, dar trebuie adaptate toleranței individuale.
Alimentația este singura modalitate de a controla simptomele?
Nu.
Deși alimentația poate avea un rol important, sindromul de colon iritabil necesită uneori o abordare mai complexă.
În funcție de simptome, medicul poate recomanda tratamente pentru constipație, diaree sau durerea abdominală.
De asemenea, anumite intervenții psihologice orientate către interacțiunea dintre intestin și creier, precum terapia cognitiv-comportamentală adaptată tulburărilor digestive sau hipnoterapia direcționată către intestin, pot fi utile unor persoane.
Activitatea fizică regulată, gestionarea stresului și un somn suficient pot contribui la îmbunătățirea stării generale și, în unele cazuri, la reducerea simptomelor.
În privința probioticelor, rezultatele cercetărilor sunt variabile. Nu există suficiente dovezi pentru a recomanda universal un anumit produs tuturor persoanelor cu SCI.
Prin urmare, nu este necesar să cumperi suplimente sau să urmezi tratamente promovate ca soluții miraculoase.
Gestionarea sindromului de colon iritabil presupune identificarea combinației de intervenții care oferă rezultate pentru persoana respectivă.
Concluzie
Sindromul de colon iritabil este o tulburare cronică a interacțiunii dintre intestin și creier, care poate provoca dureri abdominale, balonare și modificări ale tranzitului intestinal.
Deși nu există în prezent o soluție care să vindece definitiv afecțiunea în toate cazurile, simptomele pot fi ameliorate semnificativ printr-o abordare individualizată.
Alimentația reprezintă una dintre componentele importante ale acestei abordări, dar nu este singura.
Pentru unele persoane, ajustarea structurii meselor sau a aportului de fibre poate fi suficientă pentru a obține o ameliorare. Pentru altele, poate fi utilă o intervenție low-FODMAP de scurtă durată, urmată obligatoriu de reintroducerea alimentelor și personalizarea dietei.
În același timp, nu trebuie ignorat rolul tratamentelor medicale și al celorlalți factori care influențează simptomele.
Scopul nu este să elimini cât mai multe alimente, ci să identifici ce poți consuma într-o alimentație cât mai variată, echilibrată și compatibilă cu confortul tău digestiv.
Ai nevoie de ajutor pentru organizarea alimentației?
Dacă ai fost diagnosticat cu sindrom de colon iritabil și îți este dificil să identifici alimentele bine tolerate, o evaluare nutrițională individualizată te poate ajuta.
În cadrul consultațiilor nutriționale putem analiza obiceiurile alimentare, aportul de nutrienți și posibilele legături dintre alimentație și simptome, pentru a construi un plan adaptat nevoilor tale, în completarea evaluării și tratamentului medical.
Descoperă serviciile de nutriție și dietetică.
Surse și lectură suplimentară
-
Rome Foundation (2026) – Rome V Diagnostic Criteria.
-
Lacy BE și colaboratorii (2021) – ACG Clinical Guideline: Management of Irritable Bowel Syndrome. American Journal of Gastroenterology.
-
Chey WD și colaboratorii (2022) – AGA Clinical Practice Update on the Role of Diet in Irritable Bowel Syndrome. Gastroenterology.
-
Vasant DH și colaboratorii (2021) – British Society of Gastroenterology Guidelines on the Management of Irritable Bowel Syndrome. Gut.
-
Monash University – The Low FODMAP Diet: A Three-Step Process.
-
National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases (NIDDK) – Irritable Bowel Syndrome.